Întrebări frecvente

Miopia, hipermetropia, astigmatismul, presbiopia

Aceste vicii de refracție sunt fie detectate la un control, fie se pot sesiza de pacient, deoarece au un impact clar asupra clarității imaginii văzute.

Cele mai frecvente simptomatologii sunt:
- scăderea vederii;
- durerea de cap;
- oboseala oculară;
- lăcrimarea;
- privire printre pleoape (persoana strânge ochii pentru a vedea mai clar);
- posibilitatea de a confunda literele sau cifrele (la astigmatism);
- pot apărea afecțiuni precum strabismul (ochi deviat) sau ambliopia (ochi leneș).

Miopia este un exces de convergență, afecțiune în care lumina care formează imaginea intră în ochi, dar se adună într-un punct înaintea retinei. Pacientul are dificultăți cu vederea la distanță (spre exemplu la televizor, condus sau elevii întâmpină dificultăți la tabla).

Hipermetropia face ca și imaginea să se formeze într-un punct în spatele retinei. Apar dificultăți la vederea de aproape (vedere încețoșată la folosirea calculatorului, tabletei, telefonului mobil, la citit, scris). Dar afecțiunile moderate și severe vin cu scăderea vederii și la distanță.

Astigmatismul se caracterizează prin faptul că imaginea nu converge într-un singur punct pe maculă, dar se proiectează pe o suprafață liniară. Persoanele întâmpină dificultăți atât la vederea la distanță, cât și la aproape.

Presbiopia apare după vârsta de 40 de ani și se manifestă prin vedere încețoșată la lucrul de aproape și tendința de a depărtă obiectul pentru îl putea vedea mai bine.

Toate aceste afecțiuni se remediază de cele mai multe ori prin portul unei perechi de ochelari prescriși de specialist, cu dioptriile și distanța interpupilară corespunzătoare fiecărui ochi.

Ce este conjunctivita?

Este o inflamație și/sau infecție la nivelul conjunctivei (partea albă a ochiului), însoțită de cele mai multe ori de colorarea roșiatică/rozacee a țesutului. Există 3 tipuri de conjunctivite. Cele bacteriene, vin de obicei însoțite de secreții verzui, lipicioase. În conjunctivita virală, ochiul este mai roșu și poate lăcrima. Trebuie avută mare grijă cu acest tip de infecție deoarece este foarte contagioasă. Se transmite repede de la un ochi la altul și de la o persoană la alta. Conjunctivitele alergice sunt declanșate de factori alergeni cum ar fi polenul, animalele de companie sau medicamentele. Vin de obicei cu o senzație de mâncărime sau arsură și în unele cazuri, ochii pot lăcrima. Tratamentul se dă în funcție de încadrarea conjunctivitei și este recomandat ca tratamentul să fie făcut după recomandarea medicului oftalmolog. Evitați automedicația în astfel de cazuri!

Când apare cataracta?

Șansa ca o cataractă să se dezvolte, crește odată cu înaintarea în vârstă. Majoritatea persoanelor de peste 60 de ani sunt îndrumate să facă un examen oftalmologic complet pentru depistarea precoce a cataractei. Sunt totuși cazuri când cataracta apare de la naștere (cataracta congenitală), sau poate să apară în urma unui traumatism ocular, expunerea la radiații sau plagă cu un corp străin. Efectul simțit este o diminuare a acuității vizuale și o vedere încețoșată. Până în momentul de față, nu există picături care să trateze afecțiunea.

Ce este glaucomul?

Glaucomul este o afecțiune care atacă nervul optic, responsabil de alcătuirea și transmiterea semnalului vizual de la receptor la creier. Poate, dar nu este întotdeauna obligatoriu să fie asociată cu o presiune intraoculară mare. Există mai multe tipuri de glaucom, cel mai întâlnit este glaucomul cu unghi deschis care duce la o scădere graduală a vederii fără a provoca disconfort sau durere la nivelul ochiului. Glaucomul cu unghi închis apare dacă drenajul umorii apoase (unui lichid prezent în ochi) este îngreunat. Vine de obicei cu dureri și vedere încețoșată, iar în acest caz, trebuie intervenit de urgență pentru a opri daunele pe care presiunea mare le generează. Mai sunt și alte tipuri de glaucom, printre care glaucomul secundar sau glaucomul congenital. Ideal ar fi măsurarea tensiunii oculare și efectuarea unui fund de ochi la fiecare vizită la medicul oftalmolog. Tratamentele pot consta în picături și anumite intervenții asupra ochiului, în funcție de tipul de glaucom.

Ce este strabismul?

Denumit și ochi leneș de către pacienți, este o nealiniere a celor doi ochi. De obicei, aceste persoane nu se plâng de o vedere dublă. Dacă observăm un astfel de pacient, avem senzația că un ochi tinde să meargă mai mult spre o extremitate (cele mai dese cazuri sunt cele în care ochiul fuge înspre nas), comparativ cu celălalt ochi, cu care se uită drept - ochiul fixator. Strabismul poate fi permanent sau să se manifeste numai în anumite momente (de multe ori se poate observa seara, sau când ochiul este mai obosit), poate apărea la un singur ochi, sau se poate muta de la un ochi la altul (să fie alternant). Poate fi declanșat și de o pareză sau inflamație oculară. Important este ca pacientul să fie verificat cât mai repede mai ales la copii. După vârsta de aproximativ 7 ani, șansele de recuperare a vederii pe ochiul care fuge, se reduc semnificativ. Corecția se face de cele mai multe ori cu lentile și exerciții vizuale. Pentru unele cazuri, se poate recurge și la intervenții chirurgicale.

Ambliopia la copii sau ochi leneș

Pentru sănătatea copilului dumneavoastră, este indicat să efectuați un consult la oftalmolog de la o vârstă cât mai fragedă. Există posibilitatea testării începând cu vârsta de 6 luni, dar de obicei un examen amănunțit și cu rezultate concludente se poate efectua odată cu împlinirea vârstei de 4-5 ani, când copilul este capabil (și voitor) să comunice cu doctorul. Astfel se pot detecta și preveni anumite afecțiuni care pot produce ambliopie (scăderea iremediabilă a vederii) sau strabism cu repercursiuni asupra funcționalității și esteticii ochilor.

Vizita la doctor este obligatorie! Ea este unica metodă prin care se poate spune cu certitudine dacă sunt probleme de vedere. Până efectuați consultul la doctor este indicat să observați dacă copilul apropie capul când desenează sau dacă se apropie de televizor. Uitați-vă la copil din față, de la o distanță de 2-3 metri și observați dacă ochii sunt bine poziționați și nu fug (cel mai des întâlnit este devierea unui ochi spre nas). De asemenea, acoperiți pe rând fiecare ochi și întrebați-i dacă vederea este la fel de clară cu fiecare ochi în parte. Aveți grijă ca ochii să fie bine acoperiți și ca răspunsul să fie sincer.

Aceste teste nu înlocuiesc vizita la oftalmolog! Dacă apare cel puțin unul din semnele de mai sus, grăbiți vizita la doctor, iar în cazul în care nu apar, nu amânați totuși testarea vederii în cabinetele de specialitate.

Degenerescența maculară

Degenerescența maculară, apare de obicei la persoanele cu vârsta peste 55 ani și afectează ireversibil ochiul. Macula, principala porțiune a ochiului, unde se formează imaginea, este atacată. Vederea scade, apar distorsionări în vedere și pete negre imobile în câmpul vizual. Testul grilajului Amsler este de folos în determinarea diagnosticului (pe lângă testarea acuității vizuale, a fundului de ochi și a câmpul vizual). De obicei vederea periferică este mai puțin afectată. Se recomandă consultul de specialitate în astfel de cazuri.

Ce este imperforația de canal lacrimal?

Se referă la o blocare sau obturare situată pe canalul lacrimal, cel responsabil de drenarea corespunzătoare a lacrimilor din ochi. Perturbarea fluxului normal, duce la o lăcrimare aproape continuă pe obraz (numită epiforă) și la eventuale infecții cauzate de stagnarea lacrimilor în canalul înfundat. Pot fi cauzate de traumatisme, inflamații sau infecții învecinate, formațiuni tumorale compresive, pot apărea de la naștere sau se pot dezvolta odată cu înaintarea în vârsta.

Cum se manifestă retinopatia diabetică?

Glicemiile mari, pe termen lung au un efect negativ asupra vaselor de sânge. Retina, care este de asemenea vascularizată, ca toate organele corpului, poate suferi dacă diabetul este de demult sau nu este controlat corespunzător. Un efect este subțierea vaselor de sânge care duce la pierderi pe traseu și perturbări ale fluxului normal sangvin către țesut (în cazul ochiului, principalul țesut în cauză este retina).
Medicul oftalmolog observă diferite modificări la nivelul retinei, când se efectuează un fund de ochi la un pacient diabetic, care pot include micro anevrisme, micro hemoragii, zone retiniene neperfuzate corespunzător și eventual vase noi de sânge care cresc anormal. În funcție de aceste semne, poate să determine gravitatea retinopatiei diabetice și eventualele acțiuni care trebuiesc făcute pentru a încerca minimalizarea daunelor și păstrarea vederii nealterate.
Persoanele diabetice fac vizite periodice la oftalmolog pentru monitorizarea stării retinei, de obicei o dată pe an sau mai repede, în funcție de gravitatea diabetului și nivelului glicemic.

Cum să avem grijă de ochelari?

Pentru a prelungi viața ochelarilor dumneavoastră, încercați să respectați aceste simple instrucțiuni:
- daca lăsați ochelarii în mașină, așezați-i într-un loc ferit de razele directe ale soarelui; temperatura mare distruge lentila; acest lucru se aplică și dacă lăsați mașina vara în razele directe ale soarelui; încercați să luați ochelarii cu dumneavoastră pentru a fi în siguranță;
- dacă obișnuiți să duceți ochelarii de vedere cu voi (în poșetă, mașină etc) aveți grijă să îi păstrați în toc; dar materialul moale care căptușește tocul pe interior se distruge cu timpul; aveți grijă dacă tocul este mai vechi, să nu zgâriați lentilele;
- rama nu se lasă cu lentilele în jos; dacă lentila face contact direct cu suprafață pe care așezați rama, sunt șanse mari ca în timp lentila să se zgârie;
- șervețelele de șters care conțin alcool, pot dăuna filtrelor de protecție aplicate pe lentilă; citiți cu mare atenție substanțele care sunt trecute drept agenți de curățare; nu trebuie să conțină alcool sau substanțe cu PH acid sau bazic; cel mai indicat este să luați aceste accesorii de curățare din magazinele de specialitate, unde ele sunt verificate;
- daca lucrați în praf, spălați cu apă ochelarii înainte să îi ștergeți; particulele de praf se pot cantona în șervețelul de șters și pot la următoarea ștergere să zgârie lentila.

Antireflex, heliomat, colorat sau clip-on?

Dioptriile de pe lentilele ochelarilor sunt cele răspunzătoare de claritatea imaginii. Dar pe suprafața lentilelor este indicat să se aplice anumite straturi protectoare care feresc purtătorul de razele UV, pot feri ochii de lumina puternică a soarelui sau de undele electromagnetice (emise spre exemplu de ecranele televizoarelor sau PC-urilor).

Filtru antireflex: lentila se îmbracă cu o serie de straturi de protecție care au capacitatea de a filtra și reflecta lumina artificială. Acesta face ochiul să se simtă mai odihnit și crește confortul portului ochelarilor, scăzând oboseala.

Filtru heliomat: activat de razele UV emise de soare, aceste lentile se închid pe diferite nuanțe (cele mai des întâlnite sunt maro și gri) pentru a proteja ochiul de lumina puternică. Aceste lentile sunt recomandate fotofobilor, sau persoanelor care stau în zone unde razele solare sunt în exces și deranjante.

Filtru polarizat: lentilele nu își schimbă culoarea în funcție de intensitatea luminii, dar prezintă avantajul că elimină luciul de pe suprafețe, nu doar întunecă imaginea per ansamblu. Recomandat pescarilor, șoferilor, persoanelor care stau în zone montane înzăpezite, sau la mare.

Când e necesar să îmi subțiez lentilele?

Lentilele subțiate au avantajul de a fi mai ușoare, făcute de obicei din materiale mai rezistente, care să facă față torsiunilor, chiar dacă nu au aceeași grosime ca și lentilele standard. Aceste lentile, în unele cazuri, pot reduce anumite aberații periferice care apar la dioptrii mari. Dezavantajul acestor lentile este prețul, care poate uneori să fie și de 2 ori mai mare pentru fiecare grad de subțiere în plus.

Dacă nu doriți să cheltuiți atât de mult pentru o pereche de ochelari, iată câteva trucuri:
-dacă aveți un buget mai restrâns, faceți mai bine un compromis la ramă și alocați o sumă de bani mai mare lentilelor; (până la urmă, nu prin ramă o să vă uitați);
- dacă aveți miopie mare (dioptrie cu minus), puteți opta pentru o lentilă nesubțiată, cu condiția să alegeți o ramă îngustă; lentilele pentru miopi sunt foarte subțiri în partea centrală și se îngroașă la periferie; alegând o ramă îngustă (dar nu mică!), nu lăsați lentila să se îngroașe și puteți obține același rezultat ca și cu o lentilă subțiată, dar la jumătate de preț; dezavantajul este câmpul vizual redus din cauza ramei înguste;
- dacă aveți o hipermetropie mare (dioptria cu plus), alegeți o ramă mai mare; lentila pentru hipermetropi are grosimea cea mai mare în centrul ei și se subțiază spre periferie; o ramă mai mare îi dă șansa lentilei să pară mai subțire pe margini, în locul unde este ținută de ramă și oferă și un câmp vizual mai larg; dezavantajul este greutatea mai mare a ramei, datorită lentilelor mari;
- uitați-vă și la ramele de plastic; plasticul, fiind un material mai puțin rezistent decât metalul, nu poate fi turnat la fel de subțire și trebuie să compenseze printr-o grosime mai mare; acest lucru poate veni în avantajul purtătorului; grosimea plasticului maschează parțial sau chiar total o lentilă mai groasă;
- lentilele pe capse sau pe fir, sunt indicate dacă aveți dioptrii mai mici sau dacă subțiem lentilele; nu este indicat să montați dioptrii mari, nesubțiate, pe ele, deoarece aceste tipuri de rame lasă o mare parte din lentile la vedere, scăzând din esteticul ochelarilor.

M-am săturat să tot schimb ochelarii de aproape și cei de distanță între ei. Ce să fac?

Persoanele de peste 40 de ani, purtătoare de ochelari de aproape și distanță, care alternează des lucrul de aproape cu cel de depărtare, trebuie să schimbe des ochelarii între ei pentru a vedea corect la ambele distanțe și pentru a evita durerile de cap în cazul portului ochelarilor necorespunzători.

Există o variantă de lentilă care poate soluționa această problemă: lentila multifocală. Cele mai întâlnite sunt lentilele bifocale și cele progresive.

Lentila bifocală conține 2 dioptrii pe aceeași lentilă - una în partea de jos (pentru lucrul de aproape) și una pentru distanță. Avantajele acestei lentile sunt ușurința de acomodare și prețul. Dezavantajul este faptul că se vede delimitarea dintre cele 2 lentile și, de asemenea, nu permite purtătorului să beneficieze și de o vedere optimă la distanțe intermediare (0,5 m - 3 m).

Lentila progresivă înglobează o tehnologie mai avansată, permițând vederea la distanță, intermediar și aproape fără a avea marcaje pe lentilă. Prețul este mai ridicat în comparație cu lentila bifocală. De asemenea, această lentilă prezintă unele zone aflate în periferii, unde apar aberații de vedere. Acest lucru se poate minimaliza printr-un proces numit optimizare, dar nu dispare în totalitate.

Am dioptrii mari și mă jenează rama. Ce să fac?

De obicei, ochelarii cu lentile de sticlă sau cu dioptrii mari și nesubțiate sau ramele ornate în exces, cu brațe groase etc, devin mai grei și pot deveni incomozi la purtare îndelungată. Aveți în vedere următoarele:
alegeți o ramă din plastic; suprafața pe care această ramă se așează pe nas este mai mare decât ramele clasice cu pernițe din metal; suprafață mai mare de sprijin, înseamnă confort sporit la purtare;
alegeți lentile subțiate, din plastic (plasticul este în medie de doua ori mai ușor decât sticla);
alegeți rame de metal cu pernițe nazale mari (se pot schimba și ulterior în orice optică); facem acest lucru tot pentru a mări suprafața de sprijin și a reduce urmele lăsate pe nas de pernițele mici;
pernițele de silicon se întăresc cu timpul; sunt consumabile și se schimbă când devin rigide;
alegeți rame subțiri; cu cât este mai puțin material, cu atât sunt mai puține elemente care ar crește greutatea totală a ramei.

Cum stau ochelarii corect pe ochi? Cum să am grijă de ramă?

Nu este normal ca ochelarii să alunece pe nas. Brațele se pot strânge după urechi pentru a împiedica acest lucru. Ele oricum se mai lărgesc cu timpul și trebuiesc ajustate.

Evitați să dați ochelarii jos cu o singură mână. Dacă faceți acest lucru, brațul pe care nu îl apucăm (de cele mai multe ori este vorba de brațul stâng pentru persoanele dreptace), este torsionat și se poate rupe. Dacă nu se rupe, atunci cu siguranță se lărgește și avem neplăcerea ca rama să alunece în față.

Mai putem ajusta înălțimea ramei pe față la ramele din metal care au pernițe, prin apropierea sau depărtarea celor două pernițe nazale.

Ce ochelari purtăm iarna?

Zăpada are proprietăți foarte bune de reflexie a razelor solare. Astfel, ochiul nostru este expus atât la lumina care vine direct de la soare, cât și de la zăpada care întoarce o parte din raze.

Ochiul este expus la lumina excesivă și o doză mai mare de raze UV, cunoscute ca fiind responsabile de apariția precoce a cataractei.

Este indicat să purtăm ochelari de soare pentru protecția ochilor noștri. Iată câteva sugestii:
- alegeți ochelarii de soare să fie cât mai mari pentru o blocare eficientă a luminii solare; lentilele de mici dimensiuni lasă soarele să ajungă mai ușor la ochi;
- alegeți ochelarii cu lentile care sunt cât mai puțin curbate pentru a evita efectul de prismă care poate distorsiona imaginea, provocând amețeli și somnolență;
- evitați lentilele degrade (cele care se închid progresiv de jos în sus) deoarece, deși vă ajută la lumina care vine direct de la soare, sunt ineficiente în combaterea luminii reflectate de zăpadă;
- cele mai indicate sunt lentilele polarizate, deoarece ajută la abolirea reflexiilor și a luminii reflectate de suprafețe lucioase, precum zăpada.

Ce ochelari purtăm dacă mergem la mare sau pur și simplu la o partidă de pescuit?

Apa are proprietăți foarte bune de reflexie a razelor solare. Astfel, ochiul nostru este expus atât la lumina care vine direct de la soare, cât și la cea de la luciul apei, care întoarce (reflectă) o parte din raze.

Ochiul este expus la lumina excesivă și o doza mai mare de raze UV, cunoscute ca fiind responsabile de apariția precoce a cataractei.

Este indicat să purtăm ochelari de soare pentru protecția ochilor noștri. Iată câteva sugestii:
- alegeți ochelarii de soare să fie cât mai mari pentru o blocare eficientă a luminii solare; lentilele de mici dimensiuni lasă soarele să ajungă mai ușor la ochi;
- alegeți ochelarii cu lentile care sunt cât mai puțin curbate pentru a evita efectul de prismă care poate distorsiona imaginea, provocând amețeli și somnolență;
- evitați lentilele degrade (cele care se închid progresiv de jos în sus), deoarece, deși vă ajută la lumina care vine direct de la soare, sunt ineficiente în combaterea luminii reflectate de luciul apei;
- pentru pescari: cele mai indicate sunt lentilele polarizate, deoarece ajută la abolirea reflexiilor și a luminii reflectate de suprafața apei; astfel, comparativ cu lentilele colorate standard de soare, unde luciul apei încă este perceput de ochi, dar cu o intensitate mai mică, lentilele polarizate au avantajul că elimină într-un grad mult mai înalt reflexiile apei; putem vedea astfel, neperturbat, pluta și chiar în adâncime, indiferent dacă soarele se reflectă sau nu pe suprafața apei.

Ce probleme pot apărea dacă port lentilele de contact?

Pentru persoanele active, purtarea lentilelor de contact prezintă unele avantaje pe care ochelarii nu le pot egala. Dar, purtătorul de lentile de contact trebuie să respecte cu strictețe instrucțiunile de folosire furnizate de producător, să evite purtarea lor mai mult decât este indicat pe pachet și să se prezinte cât de repede la medicul oftalmolog în cazul apariției oricărei reacții alergice, iritative sau infecțioase după purtarea lentilelor.

Renunțați temporar la portul lentilelor până consultați medicul oftalmolog dacă apar senzații de înțepătură, usturime, senzația de corp străin în ochi, lăcrimare unilaterală sau ochi roșu.

Comparativ cu o pereche de ochelari de vedere, unde lentila nu face contact direct cu ochiul, lentila de contact se aplică direct pe suprafața corneană și astfel poate perturba buna funcționare a analizatorului vizual. Se pot dezvolta, în unele cazuri, infecții bacteriene, scăderea debitului lacrimal și chiar se poate perturba hrănirea corespunzătoare a corneei dacă lentila este lăsată pe ochi peste timpul recomandat de producător.

Câteva posibile efecte secundare și probleme legate de portul necorespunzător al lentilele de contact sunt:
- conjunctiva giganto-papilară: există mai multe criterii care pot declanșa această patologie care produce o hipertrofie papilară a părții interioare a pleoapei superioare; cele mai importante cauze de menționat sunt depunerile pe lentile de contact a unor substanțe străine acumulate de-a lungul portului, curățarea rară sau superficială a lentilelor de contact sau achiziția de lentile de contact fără a fi testate de purtător și care pot declanșa alergii;
- sindromul de ochi roșu poate apărea dacă lentila de contact sau substanța în care se păstrează sunt infectate cu bacterii; se recomandă oprirea portului;
- ulcerații / keratite: portul lentilelor de contact pe perioade mai lungi sau seara (în cazurile în care ele nu sunt destinate portului nocturn) pot favoriza anumite infecții care atacă corneea (dând keratite) sau pot coroda straturile externe ale acesteia (ulcerații).

Ce vitamine ajută vederea?

Carențele de vitamină pot avea un efect negativ asupra vederii, de aceea este indicat să le păstrăm în organism la un nivel optim. Vom prezenta câteva dintre principalele vitamine necesare pentru o bună funcționare a vederii.

Vitamina A spre exemplu, ajută la vederea nocturnă, iar orice deficit de vitamină face ca vederea pe timp de noapte sau pe lumină slabă să fie afectată. De asemenea, vitamina A ajută corneea și retina, evitând uscarea ochilor și ajutând adaptarea rapidă a vederii când mergem dintr-o zonă luminoasă într-o zonă întunecată și invers. Acest lucru vine în ajutorul șoferilor care noaptea sunt expuși la variații mari de luminozitate, din cauza farurilor mașinilor care circulă în sens opus.

Vitamina C este, de asemenea, indicată pentru proprietățile benefice asupra colagenului cornean și pentru cele antiglaucomatoase, reducând presiunea intraoculară.

Încercați, de asemenea, vitamina E, deoarece are proprietăți antioxidante.

Dacă aveți senzația de tremor al pleoapei, încercați magneziu, calciu și vitamina D.

Unde se găsesc aceste vitamine?
- vitamina A în: cartof dulce, morcovi, verdețuri (salată, spanac), pepene și mai ales afine
- vitamina C în: ardei, kiwi, broccoli, căpșuni, citrice, roșii
- vitamina E în: spanac, nuci, avocado, pește.

Clipitul din ochi

Clipitul este un act reflex, care ține o zecime de secundă și pe care îl facem cam de 12 ori pe minut. Mușchii ochiului sunt cei mai rapizi mușchi din organism, putând face până la 5 mișcări de clipire pe secundă. Clipitul este folositor, deoarece prin acest act se curăță suprafața ochiului de eventuale impurități, se hidratează și se lubrifică corneea. De asemenea, filmul lacrimal conține proprietăți antibacteriene.

În cazul în care clipim mai rar sau stăm în curent, ochii se pot usca. Pentru a balansa acest fenomen, glandele lacrimale produc lacrimi în exces. Lacrimile produse conțin în cea mai mare parte apă, dar și grăsimi și mucus.